1. Două genuri de emisiuni naşpa, chipurile o alternativă la divertismentul penibil şi ţopesc al ofertelor de tembeliziune: tunare manuală motociclete sau maşini + ghidul de supravieţuire.
În primul caz treaba ar fi cît de cît interesantă dacă e să admir atelierele de lucru ale numiţilor looseri: un soi de laboratoare suspect de curate - atît de curate de zici că fierăraia se asamblează cu de la sine putere, nu tu pete de ulei pe pereţi, nu tu scule ruginite, de mecle tip ‘nea gigi cu ţuica-n nas nici vorbă; din contră - toţi munceşte cu spor, sudînd, proiectînd, ciocănind, vopsind. A, şi nimeni nu bagă la ghiozdan din 20 în 20 de minute de dat cu dalta pă fier, nimeni nu e pus pe şparlit scule, nimeni pare să nu aibă habar de expresia "dacă nu-i al meu mi-l însuşesc". Mai mare dragul să lucrezi! Dac-aş emigra în ţara acestora primul lucru pe care l-aş face ar fi să mă duc direct la magazinul lor profesionist şi să le propun de-o angajare.
Dar toată treaba se opreşte aici. Pînă la un punct înţeleg: unii e atît de inculto-ignoranţi încît numele Robinson Crusoe li se pare dacă nu ultima fiţă în materie de botezat băieţi cel puţin denumirea unui parfum afrodisiac. Dar altfel? Manipulăm Materia şi ne credem minunaţi? Dacă le am cu alde şuruburile şi bucşele şi piuliţele cu design de cuc spiralat înseamnă că-s cum? Cool? Normal? La locul meu, îmi văd de treaba mea şi-mi văd atît de bine încît cineva trebuie să aibă orgasm pă chestia asta? Dacă da atunci dă-o-n roata mea reşapată d-acilea, pas.
În cel de-al doilea caz se aplică principiul avem şi noi plaje cool da’ cine pula mea vrea să le vadă? Adică de ce-mi arăţi mie, cetăţean urban care merge cu metroul şi se vîlţîie spasmodic prin malluri, cum vînezi mata şărpi, cum bei apa din băltoace nămoloase, cum îţi cîrpeşti ţoalili cu ac luat din nu-ş ce spin de cactus şi aţă din planta aia cu 7 crăci de un verzui liliachiu extrem de otrăvitor sau cum rezişti, în caz că ai plonjat fără să vrei în apele unui lac îngheţat, să nu mori? E clar că numai tu ştii de ce trebuie s-o ştiu şi io. Lasă-mă-n confortul meu d-acilea, zbenguitu’ lu’ peşte; a, că tu eşti un soi de retardat care a căcat băţu’ la forţele speciale că-l luau amicii la mişto că nu vroia să lofosească armamentul din dotare asta e partea a doua... dă-o-n supravieţuirea mea încolo! Tu altceva mai bun de făcut n-ai?
2. În utopia negativă 1984, semnată de G. Orwell, se vorbeşte despre dispariţia Literaturii şi replacementul ei cu cărţi pornografice, făcute, la conţinut şi formă, de către Maşini.
Situaţia anilor 2000 nu-i chiar aşa departe de adevăr, cu, desigur, următoarea precizare: pornografia, the real one, nu-i aia în care ni se arată cum intră dînsa întru însa, adevărata pornografie e prezentă peste tot în societatea cea modernă multilateral dezvoltată. America şi Europa americanizată şi Asia occidental-like style sunt nimic altceva decît o gigantică pornografie (cu perversităţi cu tot) spusă pe faţă, fără nicio ruşine şi fără nicio reţinere. Nimic sfînt, delir consumist, materialism cultural care nici măcar suprafaţa lucrurilor nu reuşeşte s-o zgîrie, zgîrie în schimb la idea de zgîriere, imperialism grosier. Kitsch. Iar literatura autentică n-a dispărut definitiv dar au început să apară, virtual vorbind, surogatele: blogul, twitterul, facebookul, hi5-ul, messengerul.
3. A face mişto de toţi hipstării, looserii eco, labagiii emo şi alţi căcănari ciumeţi ce-şi fut veacul prin spaţiile sexualizantice ale barurilor şi discotecilor e aproape inutil; e cam ca atunci cînd ai vrea să faci mişto de mîncare în bucătăria unui restaurant de lux. În fond, barurile şi discotecile şi cluburile sunt zone deschise tuturor nu biblioteci.
Din contră: jalnică e priveliştea vreunei piţipoance morcovite din pricina cine ştie cîtor restanţe şi care a venit şi ea să-şi arunce ochii rimelaţi pe rafturile pline de cultură. E de privit cu atenţie la discrepanţa dintre sobrietatea interiorului şi destrăbălarea gagicii ce respiră, practic, prin toţi porii ei (destrăbălarea respiră nu gagica!) superficialitate şi prozaism. Parcă o şi văz (pe gagică nu pe destrăbălare!) cum caută şovăielnică şi cu mîinile tremurînde (de nervozitate, să plece odată mai repede din harduchia plină cu tocilari şi tocilărese onanişti) titlurile de care are nevoie, cum priveşte perdută-n spaţiu cărţile (ea care-i obişnuită să clipocească doar la lumina zbătută a stroboscoapelor din disco sau, dupe împrejurări, la scula cu sau fără prezervativ ce-i inspectează lacomă cele orificii), cum caută cu disperare vreo faţă cunoscută cu care să pălăvrăgească pînă la eşire şi, de ce nu, s-o mai pună de-un party mîine seară în disco club Eden.
În vreme ce un studios labagiu aterizat (din întîmplare?) la disco poate stîrni un anumit interes, mai ştii se poate lăsa chiar cu un futai monstru, pipiţele cu mentalul setat pe metehnele stupide ale băieţaşilor de protipendadă abia aşteptînd să-i tragă... o bîrfă a doua zi despre cum au luat-o ele la popou de la unu' d-ăsta, dragă, care stă cu nasu'-n cărţi mereu şi care vede păsărici odată pe an şi atunci doar, aşaaa, acoperite de tanga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu